Avem impresia că succesul este totuna cu fericirea, însă asta nu e decât o iluzie.
Jim Carrey spunea: "cred că toți oamenii ar trebui să se îmbogățească, să fie faimoși și să facă tot ce și-au dorit vreodată, ca să înțeleagă că nu ăsta e răspunsul."
Tara Brach, lidera spirituala americana, scrie: "Cât timp ne legăm fericirea de evenimentele exterioare din viețile noastre, care se schimbă în continuu, o vom aștepta mereu în zadar."
Avem impresia că un telefon nou sau o casă mai mare ne va face cumva să ne simțim mai bine, să fim mai multumiți, dar ne dăm seama în schimb că vrem mai mult.
Recompensele materiale sunt superficiale, însă fericirea e ceva profund.
Moscul adulmeca în padure un parfum irezistibil și merge pe urmele lui căutând sursa, fără să îsi dea seama că acesta e emanat de proprii pori. Își petrece întreaga viață rătăcind în zadar de colo-colo. Noi căutăm fericirea în același fel, crezând că ne scapă, când ea se găsește, de fapt, în noi înșine.
Doar atunci când ne vom putea controla mintea și când o vom conecta la suflet, ne vom simți fericiți și împliniți - obiectele și câștigurile nu au nimic de-a face cu asta. Succesul nu garantează fericirea, și fericirea nu are nevoie de succes.
Succesul înseamnă să faci bani, să fii respectat la locul de muncă, să te descurci de minune la proiecte și să primești laude. Fericirea înseamnă să ai o părere bună despre tine, să ai relații apropiate, să faci lumea mai bună.
Deși veniturile americanilor au crescut, în general, din 2005 încoace, nivelul de fericire s-a diminuat.
Strânge bogăția spirituală.
Nu succesul, ci scopul și sensul ne conduc către adevărata mulțumire. Cu cât vom face mai multe lucruri cu drag și din dorința de a-i ajuta pe alții, în loc să ne satisfacem dorințele egoiste, cu atât vom avea mai multe reușite.
Când muncim cu convingerea că ceea ce facem contează, putem trăi intens. Fără un motiv de a merge mai departe, nu avem nicio direcție. Când trăim cu bună știință - știind clar că ceea ce facem contează - viața are sens și ne simțim împliniți.
În cartea ”Aspects of Love”, Laurence Freeman a spus: ”Toate lucrurile pe care le faci într-o zi, indiferent că te speli pe mâini, mănânci micul dejun, ai întâlniri, mergi cu mașina la muncă, te uiți la televizor sau te hotărăști, în schimb, să citești, tot ce faci ține de viața ta spirituală. Este vorba doar de cât de conștient ești când faci aceste lucruri banale... ”
Foarte des auzim de la oameni ”mi-aș dori... ”, ”mi-aș dori... ”, ”mi-aș dori să am... ”. Nu spun niciodată ”Mi-aș dori să fiu mai ordonat, să muncesc să fac asta, etc.” Nu verbalizăm ceea ce ar trebui, de fapt, să facem ca să obținem lucrul pe care ni-l dorim. ”Mi-aș dori” nu e decât un alt fel de a spune ”Nu vreau să schimb nimic la felul în care procedez.”
”Dacă faci lucrurile ca și până acum și te aștepți la rezultate diferite
înseamnă să fii nebun.”
Wayne Dyer spunea, ”How may I serve?” (Cum pot servi?).
Cu cât servești / ajuți, cu atât te umpli. Nicio sumă de bani, niciun lucru material nu te face să te simți atât de plin în interior ca atunci când ajuți. Lucrurile materiale sunt efemere, dă senzație de euforie pe moment, dar a ajuta e ceva pe termen lung.
Satisfacția vine din faptul că tu crezi în valoarea acțiunilor tale.
A-ți trăi intențiile înseamnă să le lași să facă parte din comportamentul tău.
Având intenția potrivită, aceea de a ajuta, putem să ne găsim un sens și un scop în fiecare zi.
Să-ți trăiești viața conștient înseamnă să te îndepărtezi de obiectivele exterioare, să renunți la felul în care alții definesc succesul și să privești înlăuntrul tău.
Astfel se disipă tulburările obsesiv compulsive (acestea încearcă să umple un gol sufletesc), de exemplu mâncatul emoțional. Și multe altele. Se instalează pacea și armonia.
Cu drag,
Sam
* Photo by Italo Melo from Pexels
* Informații preluate din cartea ”Gândește ca un călugăr” de Jay Shetty, Editura Litera
Comentarios