top of page
Writer's pictureSam

De ce am nevoie ca să încep să pratic un sport? 3 aspecte importante la care sigur nu te-ai gândit.


Mă gândesc la cei care nu au călcat niciodată într-o sală de fitness sau care nu au practicat niciun sport până acum ori la cei care cu timiditate au călcat într-o sală și la fel au încercat poate un sport, dar în scurt timp au renunțat. Pentru voi e acest articol. Pentru a veni în ajutorul vostru, căci nu e ușor să începi ceva nou. Și cred că în acel moment când vă trece prin cap să încercați un sport apare această întrebare:


De ce am nevoie ca să încep să practic un sport?


Răspunsul e împărțit în trei aspecte importante la care sigur nu te-ai gândit:

  • motivația

  • disciplina

  • antrenarea minții (mintea conștientă)

Pentru a începe ceva nou, orice și în orice domeniu, e nevoie de motivație. Motivația e cea care te urnește din loc, care te împinge, care spune ”hai să... ”. Iar dacă motivația are un motiv bine întemeiat e posibil să te țină mai mult timp. Dar, fără disciplină, mai devreme sau mai târziu, vei renunța.


Motivația durează doar câteva zile. Nu te poți baza pe ea! Nu poti obține rezultatele dorite bazându-te pe ea.


  • Disciplina în schimb e cea pe care te poți baza. O poți avea toată viața.

  • Disciplina oferă stabilitate și structură în viața unei persoane. Te ajută să respiri mai bine, să reduci anxietatea, să fii în control.

  • Disciplina te învață să fii responsabil.

  • Disciplina te determină să reușești atunci când te confrunți cu o dificultate.

  • Disciplina te ajută să mergi înainte când motivația, entuziasmul și curiozitatea dispar.

  • Disciplina înseamnă stategie, înseamnă să fii organizat/ă.

  • Creearea obiceiurilor noi se poate realiza numai prin disciplină, prin repetiția anumitor acțiuni.

Și nu în ultimul rând, ai nevoie de antrenarea minții. Antrenarea minții înseamnă să elimini stimulii senzoriali pe care nu-i dorești sau care nu îți aduc beneficii. De exemplu, dacă ți se oferă prăjituri, ciocolată, să refuzi; să vizualizezi cum elimini acest stimul senzorial din viața ta, ca pe un obiect fizic. Când elimini acești stimuli mentali și fizici poți să nu te mai lași pradă lor.


Cea mai mare putere este stăpânirea de sine,

forța de a-ți antrena mintea,

și energia de a te concentra pe propria dharmă (pasiunea ta).


Când ne antrenăm mintea, ne dezvoltăm capacitatea de a ne concentra la ceea ce ne dorim indiferent de lucrurile care ne distrag atenția.


Viața e de așa natură să distragă atenția, dacă îi permiți.

E ca un test, ca o probă. Dacă îl treci, intelectul a reușit să îndrume simțurile.


În schimb, dacă te lași condus/ă de simțuri - văz, auz, miros, gust, pipăit - atunci ”caii sălbatici” dețin controlul și se îndreaptă către plăceri efemere și recompense imediate.


”Caii sălbatici” (cele cinci simțuri) lăsați liberi sunt responsabili pentru dorințele noastre, atașamentele pe care le legăm, și ne trag în direcția impulsivității, a pasiunii și a plăcerii, dezechilibrând mintea.


Doar tu ești ”călărețul” care poate să calmeze simțurile și să liniștească mintea.


Mintea de maimuță e reactivă (reacționează imediat la stimuli). E datoria intelectului să îndrume simțurile în mod proactiv, departe de stimulii ce ar putea să determine mintea să se comporte în moduri greu de controlat. Intelectul trebuie să știe când ești vulnerabil și să țină bine frâiele.


Orice stimul senzorial poate să declanșeze o emoție care ademenește acești cai sălbatici, făcăndu-i să părăsească drumul ales de călăreț.


”Investește în mintea conștientă.”


Fii atent/ă la gândurile tale care apar spontan. Concentrează-te mai mult pe recunoașterea meritelor și a reușitelor minții tale; în loc să-ți amplifici eșecurile, recunoaște-ți progresele.


Mintea de maimuță spune adesea: ”nu pot să fac asta”. Poți reformula acest gând astfel: ”pot să fac asta dacă... ”.


Trebuie să-ți asumi responsabilitatea, să te concentrezi pe soluții, în loc să te complaci doar în dorința de a acționa.


”Doar dacă ne detașăm, putem dobândi cu adevărat controlul asupra minții.”


Detașarea este o formă de autocontrol ce aduce beneficii nelimitate. În Gita, detașarea înseamnă să faci ce trebuie de dragul de a face asta, fiindcă așa trebuie, fără să-ți faci griji pentru succes sau eșec.


De aceea, mă întreb adesea, ”unde e graba?” oamenilor când încep să meargă la sală sau să practice un sport? Așa trebuie, corpul e programat, să facă mișcare. Și cu atât mai mult, dacă îți dorești să slăbești, să ai energie, vitalitate, forță, anduranță, claritate a minții, etc. trebuie să faci asta, de dragul de a face asta, fără să te gândești, fără să te macini continuu ”când o să am rezultate sau dacă nu reușesc”.


Acestea sunt gânduri inutile care determină renunțarea. Multe persoane renunță după scurt timp din cauza acestor gânduri, din cauza grabei și a așteptărilor false, nerealiste. Nu te poți aștepta să-ți crească masa musculară sau forța peste noapte.


De fapt, cea mai mare detașare e să fii aproape de tot și să nu lași asta să te obsedeze și să pună stăpânire asupra ta. Asta înseamnă puterea adevărată.


Nu ai rezolvat nimic dacă ai eliminat toate tentațiile din casă (dulciuri, snacks-uri, cafea, alcool, țigări, etc.). E un prim pas, dar nu e adevărata stăpânire de sine. Ele sunt prezente la tot pasul și nu le poți elimina complet din viața ta; le vei întâlni în alte părți, în afara casei tale și ce faci atunci? Acolo e puterea. Cedezi simțurilor (cailor sălbatici)? Sau intelectul preia controlul (preia ”frâiele”) și alege ce e bine pentru el pe termen lung?


În concluzie, după cum ai văzut în aceste rânduri, antrenarea minții și disciplina sunt cele mai importante; ele merg mână în mână. fără ele nu vei ajunge departe. Să te bazezi pe motivație și că vei reuși e o iluzie.


De aceea caracterul sportivilor e atât de admirat. Căci ei știu. Ei pun în practică de ani de zile aceste 3 concepte despre care am vorbit eu aici.


Ei aleg conștient ce fac în fiecare zi, ce mănâncă, cât mănâncă, când merg la antrenamente, când dorm, cât dorm. Nu e lăsat la voia întâmplării nimic. La fel își întocmesc ziua și oamenii de succes. Pe scurt? Disciplină și antrenarea minții.


Un citat care îmi place foarte mult și se potrivește perfect:


”O minte neantrenată e o junglă.”



Sper că am reușit să ”mișc” ”călărețul” din tine, că te-am făcut să preiei frâiele vieții tale și să conduci pe drumul ales și dorit, fără să te lași influențat/ă de stimuli senzoriali.


* Am fost întrebată adesea cum pot fi așa disciplinată.

R: De mică am fost contrarie stimulilor senzoriali, ideea de a fi dependentă de ceva mă deranja (de cafea, alcool, țigări, dulciuri, etc.). De aceea nu le-am consumat niciodată. Pot sta în preajma lor fără probleme și oricât s-ar insista să le consum (ceea ce s-a întâmplat de multe ori de-a lungul vieții) refuz fără nicio problemă. Iar cu trecerea anilor acest comportament mi-a fost mai mult consolidat datorită lecturii de specialitate parcurse și dezvoltării personale.


P.S. am consumat dulciuri ocazional, ulterior cele sănătoase, dar fără dependențe.



Cu drag,


Sam - nutriționist dietetician licențiat, psiholog și psihoterapeut, antrenor personal, master trainer lifestyle & nutrition coach, life coach of the year 20/21.






107 views0 comments

Comments


bottom of page